viata si moarte.
o poveste veche de cind lumea si care poarta cu sine esenta Creatiei, masura Creatiei.
Omul E la Dreapta Tatalui.
pentru ca Omul E Dumnezeu dupa Har, atunci cind se judeca pe sine, se judeca asa cum Dumnezeu l-ar judeca?
io cred ca da.
exista Pace si in Judecata, iar ea e, zic eu, in felul cum ne judecam pe noi insine.
de fapt, respectind un om, nu cumva il judecam in cel mai cuprinzator mod posibil?, pentru ca, neintervenind in judecata, il judecam doar cu masura cu care el insusi se judeca?
daca ati avea de ales intre a nu mai muri si a muri la soroc, ce ati alege?
oare nu cumva alegerea asta e judecata suprema cu care un om se judeca pe sine insusi?
daca maine vi s-ar propune o alternativa la moarte, astfel incit, urmand-o, sa aveti o viata fara de moarte, adica...sa nu mai muriti, domne!..., ati alege-o?
viata, moartea, vesnicia.
Cer si Pamant.
Radacina noastra e Cerul? sau Pamantul!
vesnicia e a Cerului sau a Pamantului?!
daca vesnicia Pamantului inseamna sa te nasti pe Pamant si sa nu mai mori, in imperiul Mortii sa nu mai mori!, iar Vesnicia Cerului presupune chiar lipsa Definitiei Mortii, acolo ajungind doar Calcind cu moartea pe Moarte, alegem vesnicia sau Vesnicia?!
Adevarul e Viata, alegind Viata, alegem Adevarul.
dar e chiar simplu de ales intre viata si Viata?, intre vesnicie si Vesnicie? daca DA, in ce conditii e simplu?
renuntind la Adevar, alegind viata, oare nu ne judecam...infricosator?
daca avem de ales intre Adevar si Antiadevar, intre Viata si viata, alegerea noastra nu e una Infricosatoare?
viata fara de moarte e tot una cu Viata care cu moartea pe Moarte a Calcat?
daca Moartea nu se mai manifesta ea...mai e? io cred ca mai e. dar nu se manifesta. pentru ca si-a proiectat manifestarea la Infinit.
Viata Vesnica sau, simplu!..., Viata!, presupune lipsa Definitiei Mortii!, nu o Moarte care se va manifesta la Infinit ! Moartea poate darui doar viata,...si o va darui!, dar de sine insasi nu te poate scapa!
viata,... asta spre adinca deosebire!, este un dar al Mortii!
Viata nu este un dar!, ea...doar E!, si asta tot spre adinca deosebire e!
Viata, cind se... daruieste, pe sine se daruieste, de-asta Viata nu o primesti in dar, ci...ea doar E! acest E!, insa, este insasi Iubirea, pentru ca aceasta daruire de sine, plenara, face din...dar, Daruitorul!
Moartea, cind daruieste viata, ...si o va darui!, ea...numa pe sine nu se daruieste! adica fix asta face!, NU se daruieste pe sine, ca daca s-ar darui... ce ar putea darui, altceva decit...moartea! Sa nu mai mori pe lumea asta, deci...sa primesti viata in dar!, nu te delimiteaza de Moarte ci...te face una cu Moartea! si cu Tronul pe care-si asterne domnia: TOT TIMPUL!
TOT TIMPUL...nu te scapa de...Timp!, ci te leaga ombilical de Timp, toot asa cum Moartea nu te scapa de Moarte, ci te leaga ombilical de ea!
alegind intre Adevar si Antiadevar, alegem intre Viata si viata?
viata insemnind ca totusi mori!, dar la Infinit?...adica...ai TOT TIMPUL la dispozitie sa traiesti,
iar Viata insemnand ca..mori si omori si Moartea, cu moartea calcind-o?...deci neutralizezi inclusiv Gestatia mortii?, adica renunti la chiar...TOT TIMPUL?, abia asa manifestindu-se Vesnicia?
io cred ca ne vom judeca singuri!, judecata fiind infricosatoare, pentru ca vom alege intre Adevar si Antiadevar, intre Viata si viata, intre Vesnicie si 'viata fara de moarte dar traita in imperiul Mortii' !
in aceasta... simpla alegere, intre Viata si viata, sta toata cunoasterea omului. toata cunoasterea de sine!, a omului.
sa alegi Adevarul, Viata, pare simplu. ...da stai sa vezi ce grozavie devine aceasta alegere...in fata Mortii! ...care-ti daruieste, in imperiul ei!, 'viata fara de moarte'!
...un batrin spunea, odata, ca, pe patul mortii, el avind nenumarate astfel de experiente, fiind preot, omul mai cere, de regula,... ceva Timp ... inca o zi ! inca un pic! asta e tot ce si doreste, in general, in fata Mortii: ... viata !
pai cind i s-o da TOT TIMPUL!...citi vor fi cei care vor refuza asa oferta deosebita ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu