Universul lui Planck

 Calatoria in timp NU este posibila

Singurul timp viitor despre care se poate vorbi, este timpul lui Planck.

In fapt nici acest timp viitor nu poate fi accesat, nu poate fi calatorit, se cunoaste doar ceea ce se afla la capatul acestui timp.

Acolo se afla, permanent, urmatoarea tinta pe care universul si-a propus-o, urmatoarea tinta pe care universul o va atinge peste o perioada de timp egala cu Timpul lui Planck.

Prin urmare putem cunoaste aceasta tinta, care reprezinta efectul intr-un proces cauza-efect, care dureaza cit Timpul lui Planck, acesta tinta fiind singurul viitor care, teoretic, ar putea fi cunoscut.

Altfel spus, universul a hotarit Acum, care va fi urmatoarea lui tinta in dezvoltare, am putea si noi cunoaste aceasta tinta, Acum.

Dar, pentru a afla cum anume ajunge universul la acea tinta, va trebui sa asteptam un timp egal cu Timpul lui Planck. Acest timp este necesar universului sa desfasoare procesul cauza-efect care are ca efect exact tinta pe care si-a propus-o, adica, dupa ce si-a propus tinta, universul desfasoara actiuni care sa aiba ca rezultat implementarea ei.

Inchipuiti-va o sfoara elastica. Legati capetele de acelasi cui. Acel cui este inceputul si, in acelasi timp, sfirsitul universului.

Acum , dupa ce ati legat capetele, intindeti sfoara elastica dupa bunul vostru plac. Undeva spre infinit, daca vreti. ( de fapt, mai jos, in teoria Universul lui Planck, veti vedea ca acest cui este practic atasat unui foton oarecare )

Toata sfoara asta intinsa, reprezentind practic Timpul, sint procesele cauza efect inlantuite care se desfasoara in univers. Pot fi, sa zicem, spre infinit de multe, dar sint totodata legate de un cui.

Tot ce poti sa faci este sa accesezi tinta pe care Universul si-a propus-o, cunoscind astfel unde te vei afla peste un timp egal cu Timpul lui Planck. Nu te poti deplasa in viitor, undeva unde inca nici macar Universul insusi nu a ajuns. Tot ceea ce poate fi stiut despre viitorul universului, dincolo de timpul lui Planck, este ca sfirsitul universului, va fi acolo unde universul s-a inceput, in teoria Universul lui Planck acel loc este un foton.

In realitate doar fotonul poate atinge viteza luminii , in apropierea acestei viteze omul este deja dezintegrat, organismul uman fiind proiectat sa functioneze la parametrii care presupun ca procesele cauza efect se produc cu viteza luminii nu cu o viteza care tinde spre zero, caracteristica momentului in care viteza cu care se deplaseaza omul  tinde spre viteza luminii.

Va ofer un zimbet, la orice ora, daca imi veti spune gluma care zice ca:
"O explozie inimaginabila" (Big Bang) e la originea zimbetului din ochii fetitei mele !

Aceasta negare instinctiva a teoriei Big Bang,  a nascut imaginea unui univers pe care-l consider temelia oricarei constructii in fizica, pentru mine reprezentind universul in care traiesc.

UNIVERSUL LUI PLANCK

Sintem tentati sa percepem universul prin ochii unei creatii a universului, prin ochii unui om, pierzind astfel din perceptie exact locul pe care-l ocupa creatia insasi in univers si toate procesele atasate acesteia.
Spre exemplu, masuram distante si timp, cu un metru, cu un ceas, dar nu luam in calcul ce se intimpla in noi si in mediul care ne inconjoara in timpul masuratorii.
Ceea ce masoara metrul este diferenta dintre vectorul care defineste o pozitie de start a masuratorii si vectorul care defineste o pozitie de final a masuratorii, punctul de aplicatie al acestor vectori afindu-se pe un foton oarecare.
In fapt noi asta facem cind ne deplasam spre o viteza egala cu a luminii : micsoram pina la zero modulul acestui vector. ( moment in care insusi vectorul nu mai poate fi definit )

„Nu poti depasi viteza luminii” se transforma in : poti anula cel mult ceea ce esti, devenind intr-un final foton, moment in care te plimbi la granita acestui univers, aceasta granita fiind comuna tuturor universurilor surori ale universului in care traim, toate aceste universuri fiind in fapt manifestari ale Universului Unic

Mai exact, universul in care traim este in fapt o manifestare, un caz particular, al unui Univers Unic.

Daca, ipotetic, cineva ar incerca sa gaseasca toate manifestarile Universului Unic, ar face-o asemanator unuia care cauta posturile la un radio. La un moment dat va gasi si universul in care traim.

Il va gasi viu, vibrind , cu procese cauza efect in desfasurare cu viteza luminii. Chiar acum, in noi si peste tot in jurul nostru se desfasoara procese cu viteza luminii.

Faptul ca toate cauzele produc efecte in timpi diferiti, ne dau sansa sa ne percepem unii pe altii si tot ce ne inconjoara si asa sa se formeze imaginea universului in care traim. Aceasta imagine este fundamentata pe procese cauza efect care se desfasoara cu viteza luminii.

Daca ceva din aceasta imagine, spre exemplu un om, ar dori sa se deplaseze cu viteza luminii prin imagine, adica prin universul in care traieste, n-ar face altceva decit sa constate ca poate, cel mult, sa anuleze viteza cu care se desfasoara procesele cauza efect care au creat insasi imaginea prin care se deplaseaza, in fapt insusi universul in care traieste.

Prin urmare viteza maxima in univers este cea care anuleaza viteza cu care se creaza universul insusi, adica viteza luminii.

Pentru omul care se deplaseaza in imaginea de mai sus se intimpla doua lucruri fundamentale:

1. Toate procesele cauza efect care se desfasoara in el si cele percepute in imaginea prin care se deplaseaza ( in univers) se desfasoara cu o viteza din ce in ce mai mica, ajungind la zero atunci cind viteza cu care se deplaseaza anuleaza viteza cu care se reproduce insusi universul, practic anuleaza viteza cu care se produc procesele cauza efect care au ca rezultat crearea universului insusi, exact in acel moment putind percepe dilatatia maximala a timpului.

2. In relatie insa cu Universul Unic, omul , deplasindu-se cu viteza luminii, ajunge , in acelasi timp, sa contracte inclusiv timpul necesar tuturor cauzelor care au ca rezultat efectele care compun insusi universul in care se deplaseaza , mai exact ajunge in starea in care timpul necesar unei cauze sa se manifeste, dispare sau, altfel spus, viteza cu care se deplaseaza nu poate creste peste viteza luminii pentru motivul ca, atunci cind atinge viteza luminii, deja a contractat la zero tot timpul necesar unei cauze sa produca efectul univers.

Acesta este momentul in care omul, devenit foton, se deplaseaza la granita dintre universul in care traieste si Universul Unic.

Prin urmare,

-sistemul de referinta perfect este cel atasat unui foton.

-fotonul se afla la granita dintre Universul Unic si universul in care traim, avind o caracteristica fundamentala : preia manifestari ale ambelor universuri

-daca timp inseamna : atit cit ii trebuie unei cauze sa creeze un efect, atunci primul efect cunoscut a fost un univers definit de distanta lui Planck , primul proces cauza efect cunoscut durind exact cit timpul lui Planck, acesta reprezentind in fapt gestatia universului.

Asa s-a nascut timpul, ca durata a primului proces cauza efect din univers.

Gestatia universului nu poate fi accesata pentru motivul ca nimic nu era definit, definitivat, in perioada gestatiei, primul efect in univers fiind universul lui Planck, definit de legatura ombilicala spatiu Planck – timpul Planck.

-daca universul in care traieste omul este un efect, atunci universul lui Planck are o cauza.

-este evident ca exista o relatie definibila matematic si fizic pentru tot ce exista in imaginea , in universul in care traieste omul, dar, abordarea corecta si completa asupra universului in care traim, este cea care are la temelie Universul Unic, mai exact un foton, care apartrine in acelasi timp Universului Unic si universului in care traim, prin urmare fotonul trebuie sa fie punctul de plecare in procesul de intelegere si descifrare a universului.

http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/9772-Universul-lui-Planck