Uitarea si NonActiunea

Cind ma uit prin lumea mare si vad ce se intimpla, ma intreb unde e problema.

Problema e localizata in Uitare, cred.

Pe lumea asta unii uita si astia sint cam toti , iar altii nu uita si ei fac din istorie istoric "ce-a fost va mai fi , ce este a mai fost"

Temeliile se tot crapa, temeliile se tot darima, Lumea Mare isi vede de drum linistita, dar in fapt sedata.

Hai sa redecoram casa, dar temelia casei se darima cu acelasi aplomb care defineste si redecorarea.

Cind ai in fata Drumul, Calea,  drumul pina in Vesnicie, adica dincolo de Timp, ma gindesc ca ti-ai gasit o referinta absoluta.

Stind pe referinta asta , cind privesti catre lume, vezi lumea intr-un anume fel, fiind cumva detasat .
Infloreste Lumea Mare, crapa Lumea mare, ...aia e .

Daca stai pe referinta Lumea Mare, esti una cu Lumea Mare.
Infloreste Lumea Mare, infloresti si tu, crapa Lumea Mare, crapi si tu .

Uitarea este periculoasa.

Poti uita multe, doar referinta n-o poti uita.
Cind ai uitat de referinta ramii doar o piesa intr-un joc care NU iti aparatine.

Pe acelasi calapod, negociezi multe, singura care e dincolo de negociere este Natiunea.
Cind ai uitat de Natiune, tara ramine doar o piesa intr-un joc care NU apartine poporului.

Eu nu spun ca treaba poporului e sa nu uite. Eu spun ca treaba conducatorilor este sa tina poporul treaz, tinind astfel natiunea treaza, pentru ca sa fie capabila sa vada adevarul Lumii Mari.

In poporul asta conducatorii nu referinta absoluta au uitat-o, ce sa mai vorbim de ea cind "marii" conducatorii au uitat de popor !

Am zis ca impresia mea este ca problema esentiala este uitarea.
Atunci trebuie sa zic si faptul ca primul pas in rezolvarea problemei este aducerea aminte de popor !

In lumea asta mare , conducatorii traiesc in lumea lor, in universul lor, care e dincolo de granita lumii in care traiesc popoarele .

Lumea Mare nu cauta echilibrul, Armonia .
Din contra,  da foc Armoniei in Piata Mare.

Dupa Bine vine Rau.

am impresia ca urmeaza Raul.

pentru astfel de vremuri , ca de altfel pentru toate celelalte vremuri, conducatorul potrivit este cel care foloseste subtilitatea NonActiunii.

prea multe "artificii" au nins Uitare peste Lumea Mare.

Lumea Mare a uitat de Radacina,

Lumea Mare a uitat de Armonie.

Lumea Mare e dezechilibrata.

Lumea Mare isi cauta echilibrul.

"piatra pe piatra nu va mai ramine din vechile temelii "

_-_-_

impresia mea este ca natiunea noastra este condusa folosind subtilitatea NonActiunii.

de asta am si pus toata nadejdea mea intr-un singur cos , proiectul "pas cu pas"

daca tot scriu impresii, mai scriu una : Batrinii neamului nostru, Inteleptii neamului nostru "minuiau" NonActiunea.