omul si calea

exista o cale  
pe care merge lumea mare 
si  
noi, oamenii, cei care mergem pe cale!  

vremurile sint despre cum ramine omul, om,  
pe cale mergind,  
nu despre cum omul poate schimba mersul caii! 

totusi, vremurile sint si despre cum omul isi vinde omul din sine, cumparind, in schimb, omul-nou! acest om-nou fiind una cu calea! 

UE e o poveste scrisa cu mii de ani in urma!  
deci vom avea doar mai multa UE! nu mai e nimic de facut! 
acum globalizarea e pe corectie, dar asta doar pentru ca sa aiba pe ce sa-si propteasca urmatorul nivel de exprimare! deci vom avea mai multa globalizare! nu mai e nimic de facut, asta-i calea lumii mari, pin-la urma a Civilizatiei: o exprimare unitara, o singura ecuatie de miscare, deci un Intreg!  

prin urmare nu civilizatiei trebuie sa-i ducem grija, ca are cine sa i-o duca, ci omului din om! 

astea sint vremurile in care omul isi vinde vesnicia din el, cumparind viata fara de moarte! 
or o asa grozavie nu se poate intimpla fara ca omul sa orbeasca de-a binelea!  
orbirea omului consta in translatarea nesimtirii in pozitia bunului-simt! 

or chiar asta se intimpla acum, dar si pe vremurile astea si cele care stau sa vina  
nesimtirea devine incet..., incet..., 'noul bun-simt'! 

au fost vremuri in care, pe-aici, era de neconceput de catre societate ca doi barbati sa se casatoreasca! sau doua femei sa se casatoreasca! pur si simplu nu le trecea prin cap asa ceva!  
astazi... e ceva normal! e ceva care nu mai naste reactiuni in din ce in ce mai multi oameni!  
nenascind reactiuni, devine ceva de bun-simt! un nou bun-simt, dar capabil sa puna pe masa miscari care nu nasc reactiuni, cu toate ca cea care se misca e fix Nesimtirea! 

bunul-simt e Pacea! 
noul bun-simt e starea de echilibru de care are nevoie civilizatia pentru a-si genera o dezvoltare perpetua!  

si cum asta ar fi prima civilizatie din istorie care ar reusi o astfel de performanta, dar luind in calcul si ca s-a mizat tot ce se putea miza in acest joc,  
nesimtirea va deveni, fara doar si poate, noul bun-simt! nu mai e nimic de facut!  

... vremurile sint despre cum ramine omul, om,  
pe cale mergind,  
nu despre cum omul poate schimba mersul caii!